Cu siguranță, peșterile sunt printre cele mai frumoase și spectaculoase opere de artă sculptate cu geniu, dar mai ales cu multă răbdare de natură. Aceste bijuterii geologice sunt păzite cu gelozie de zeci de metri de stâncă, fiind accesibile doar celor cu adevărat curajoși și devotați care, luptând împotriva instinctului de a rămâne sub cerul albastru, pătrund în lumea ostilă din miezul pământului pentru a le studia și aduce la lumină. Dr. Diaconu Grabriel, unul dintre eroii speologi români, s-a stins din viață după o lungă și fructuoasă activitate științifică.
Și-a desfășurat activitatea în cadrul Institutul de Speologie „Emil Racoviță” București ca Cercetător Științific gradul I, unde a contribuit decisiv la dezvoltarea speologiei românești. Peșterile Cloșani, Diana, Rătei, Topolnița, Șugău, Tăușoare, Vântului, Baia lui Schneider, Fagului, și Peștera Muierilor vor rămâne mereu asociate cu numele dumnealui. A scris numeroase lucrări fundamentale în domeniul speleotemelor, carstologiei teoretice și aplicate, paragenezelor mineralogice din peșteri, cristalografiei carbonatului de calciu și a polimorfilor acestuia, mineralogiei huntitului, hidromagnezitului, gipsului, și pickeringitului, chimismului apelor de infiltrație și a inventariat meticulos tipurile de speleoteme și mineralele conținute de acestea.
Preocuparea pentru studiul științific detaliat al peșterilor s-a reflectat și prin asistența pe care a oferit-o mineralogilor Institutului Geologic al României, contribuind la lucrări cu caracter de premieră națională și mondială asupra depozitelor de guano și fosfații asociați acestora din peșteri ca Topolnița, Gura Dobrogei, Colibituri, Peștera Mare de la Balta, Polovragi, Grigore Decapolitul, Peștera de la Podul Natural, Lazului, sau Peștera Curată de la Nandru.
Meritele academice și-au găsit expresia și în funcțiile pe care Dr. Diaconu le-a ocupat, dovedind dăruire și pricepere atât ca speolog, cât și ca Președinte al Societății Române de Speologie și Carstologie unde, începând cu anul 1990, a modernizat și organizat activitatea speologică din România în strânsă colaborare cu organizații similare din străinătate.
Tradiția spune că cei plecați dintre noi se duc la Ceruri, iar acest lucru ar putea fi adevărat pentru majoritate. Dar, privind chiar și în treacăt viața Dr. Diaconu Gabriel, nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva spiritul său a plecat să exploreze formațiuni carstice încă nedescoperite.
Colectivul Institutului Geologic al României este cu gândul alături de familia îndoliată, căreia îi transmite pe această cale cele mai sincere condoleanțe.
Dumnezeul să îl odihnească!