În data de 12 martie 2025 s-a stins din viață Dr. Carol Strutinski, fost cercetător al Institutului Geologic al României.
Născut în București, pe 30 decembrie 1946, a absolvit Facultatea de Geologie a Universității București în 1969, obținând ulterior titlul de doctor în geologie la aceeași instituție, în 1998. Cariera sa profesională a debutat ca geolog de teren la Întreprinderea de Prospecțiuni și Explorări Geologice din Caransebeș, unde a avansat până la poziția de șef al Laboratorului de Mineralogie. Din 1985 și până la plecarea sa din țară la începutul anilor 2000, a lucrat ca geolog la Institutul Geologic al României, Filiala Cluj-Napoca. Începând cu 1996, a desfășurat și activități didactice ca lector asociat la Facultatea de Geologie și Geografie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția de predare în limba germană. A fost membru fondator al Forumul Democrat al Germanilor din Cluj.
A avut o activitatea de cercetare valoroasă, concentrându-se în special pe petrologia metamorfică, geologia structurală, tectonica regională, geotectonică, evoluția planetei Pământ și istoria geoștiințelor. A adus contribuții semnificative în numeroase proiecte de cercetare privind formațiunile metamorfice din Munții Poiana Ruscă, Apuseni, Rodna și Dobrogea. De asemenea, a efectuat lucrări de cartarea geologică, contribuind la realizarea „Hărții Geologice a României”, scara 1:50.000, pentru foile Răchițele și Caransebeș, precum și la elaborarea Atlasului Texturilor Metamorfice. A publicat zeci de lucrări științifice și a fost un participant activ la manifestările științifice de specialitate.
Caracterizat de o consecvență deosebită, modestie și originalitate în abordarea științifică, a fost un geolog cu o vastă experiență, mereu receptiv la idei și concepte noi. A avut un interes deosebit în teoria alternativă a expansiunii terestre globale.
A fost un coleg de excepție, întotdeauna gata să ne ajute cu sfaturi și răspunsuri la orice problemă geologică ne-ar fi frământat. Generos și deschis, ne-a împărtășit cu bucurie cunoștințele sale. Am învățat enorm de la el, atât pe teren, cât și în lungile ore petrecute împreună la microscop. Nu trecea zi fără să dezbatem subiecte de petrologie, mineralogie sau, mai recent, de tectonică, prin prisma teoriei expansiunii terestre globale. În plus, era un om cu o cultură vastă, pasionat de muzică, iar conversațiile cu el erau o plăcere deosebită, indiferent de subiect.
După pensionare și mutarea în Germania, a continuat să-și exprime convingerile științifice prin articole publicate regulat și prin participarea la conferințe. Nu a rupt legătura cu țara, revenind frecvent și păstrând contactul cu foștii colegi din Cluj și București. La invitația Facultății de Geologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, a participat activ la o practică geologică de teren cu studenții, desfășurată în Banat și zona Orșovei, împărtășindu-și cu generozitate cunoștințele și îndrumând atât studenții, cât și colegii în descifrarea complexității geologice din zone precum Gura Văii, Mehadia sau Rușchița.
Am pierdut prin el un om deosebit…
Colegii de la Filiala Cluj-Napoca a Institutului Geologic a României